În șirul de numere al lui Fibonacci, fiecare număr reprezintă suma a două numere anterioare, începând cu 0 și 1. Astfel, șirul începe cu 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144, 233, 377, 610 etc.
           Cu cât este mai mare valoarea unui număr din cadrul acestui șir, cu atât mai mult se apropie de corelația supremă două numere Fibonacci consecutive din șir, numere care se împart prin ele însele (aproximativ 1 : 1,618 sau 0,618 : 1).
Corelația supremă a fost folosită pe scară largă în timpul Renașterii, în picturi.

Numerele Fibonacci sunt numere naturale care fac parte din următorul șir, în care fiecare număr este egal cu suma celor două de dinainte:

1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144, …

Uneori, șirul este extins cu încă un termen, la început:

0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144, …

Termenul Fn este calculat prin următoarea relație de recurență:

Fn = Fn-1 + Fn-2

cu valorile inițiale F1=1, F2=1 sau F0=0 și F1=1